Chistul osos juvenil

definiție

Un chist osos este o cavitate plină de lichid în os și este încorporat sub leziuni osoase benigne asemănătoare tumorii.
Există, de asemenea, un simplu (juvenil) și chistul osos anevrism. După cum sugerează și numele, tabloul clinic al chisturilor osoase juvenile apare la copii și adolescenți și este localizat în metafiză.

Citiți mai multe despre subiect aici: Chistul osos anevrismal

Aceasta este zona dintre diafiză și epifiză și include placa de creștere la copii și adolescenți. De obicei, chistul osos simplu este localizat pe humerus (50-70%) sau femur (25%). Inițial chisturile osoase se află direct pe placa de creștere, cu cât crești mai mult, cu atât mai departe de ea (distală) minte acest lucru.
La cei cu vârsta peste 20 de ani, un chist osos juvenil poate afecta, de asemenea, genunchiul, omoplatul sau osul iliac. Lichidul din chist este seros și poate fi sângeros-seros după o fractură osoasă.

frecvență

Doar aproximativ 20% din chisturile osoase apar în a doua decadă de viață, majoritatea în jur de 65% se dezvoltă în primii zece ani de viață. Băieții sunt de două ori mai susceptibili să fie afectați decât fetele. În general, chistul osos juvenil reprezintă aproximativ trei la sută din toate tumorile osoase.

clinică

Deoarece chistul osos minor nu provoacă simptome imediat, este descoperit în mare parte din întâmplare. Cu toate acestea, rareori poate provoca durere și umflare, precum și mobilitate restrânsă. În 30 până la 60% din cazuri sunt observate de un os rupt.

în brațul superior

Chistul osos juvenil este o tumoră osoasă benignă care se găsește cel mai frecvent în brațul superior. Humerus (lat. humerus) este un os tubular lung în scheletul uman și, împreună cu alte oase tubulare lungi, cum ar fi coapsa, este un loc tipic de manifestare a chistului osos juvenil. În brațul superior, chistul osos juvenil crește de obicei în zona metafiza. Metafiza se află între epifiză, regiunea capului articular și diafizei, axul osos. Chistul osos juvenil este așadar inițial localizat relativ aproape de zona articulației și în zona plăcii de creștere a copilului. În procesul de creștere suplimentară, chistul osos juvenil tinde să se deplaseze spre axul osos.

imagistica

Imagistica standard include radiografii în două planuri. Prezintă o leziune accentuată delimitată în centrul osului. Un semn tipic de raze X este „semnul fragmentului care se încadrează”. Un fragment rupt iese în cavitatea plină de fluid. În plus, se poate realiza un tomograf sau un RMN pentru a obține informații și mai precise despre chistul osos juvenil.

RMN

Pe lângă radiografie, RMN-ul este o altă procedură mai precisă în diagnosticul unui chist osos juvenil. Chistul osos juvenil apare în RMN ca o leziune care este umplută cu lichid și nu „camera”, adică nu conține mai multe spații separate. În cazuri excepționale, totuși, poate exista o septare atipică, adică camera este separată de un sept subțire. RMN este, de asemenea, utilizat în diagnosticul unui chist osos juvenil, deoarece oferă avantajul de a putea defini foarte bine amploarea chistului osos și, astfel, de a putea determina dimensiunea exactă.
În plus, numai RMN-ul poate fi utilizat pentru a verifica prezența reală a fluidului. În general, însă, RMN-ul nu este întotdeauna absolut necesar, deoarece o imagine cu raze X poate fi suficient de semnificativă pentru a diagnostica un chist osos juvenil. Pe lângă cavitatea plină de fluid, peretele chistului poate fi descris mai detaliat în RMN. Caracteristic se poate vedea aici o capsulă de chist delicat, fără modificări nodulare. Edemul, adică o acumulare de lichid în jurul chistului osos, este prezent doar dacă a existat deja o fractură secundară a osului afectat.

Diagnostice diferențiale

Poate fi un chist osos juvenil, dar imagistica singură nu este adesea suficientă și alte cauze ale unei fracturi patologice trebuie excluse pe baza clinicii și orice alte măsuri de diagnostic. O fractură patologică este un os rupt care apare spontan fără nicio influență externă. Aceste alte cauze includ: chistul osos anevrismic, abcesul, tumora cu celule gigant, displazia fibroasă (o malformație a țesutului osos), fibromul condromioxoid;

tratament

Terapia chirurgicală nu este absolut necesară, deoarece un chist osos minor poate regresa singur. Limitarea activității face parte din terapia conservatoare. Cu toate acestea, pot apărea fracturi, care se vindecă adesea într-un picior de arc sau un picior frământat la coapse.
Dacă nu există o regresie spontană, chistul poate fi eliminat (se execută un chiuretaj) și apoi umplut cu os cancellos (material osos). Aceasta este, probabil, cea mai sigură metodă de tratament. Dar și instalarea unui șurub de decompresie sau instilarea cortizonului poate duce la vindecare.

În cazul chisturilor osoase juvenile, însă, nu există o terapie care să elimine cauza. Reapariții și fracturi pot apărea cu orice tip de tratament.

Când este necesară o operație?

Chistul osos juvenil poate regresa parțial spontan și nu poate avea simptome. Cu toate acestea, dacă acest lucru nu este cazul și chistul osos juvenil provoacă disconfort sub formă de durere și fracturi, trebuie făcută indicația pentru tratamentul chirurgical. Dacă există o fractură a osului în care este localizat chistul osos, tratamentul chirurgical la alegere este stabilizarea fracturii cu „unghie intramedulară stabilă elastic” (prescurtată: ESIN). Acestea sunt foarte flexibile și, după cum sugerează și numele, unghiile elastice, care sunt utilizate în principal la copiii cu plăci de creștere încă deschise pentru a stabiliza o fractură.
ESIN este utilizat în principal pe oasele tubulare lungi, cum ar fi brațul superior ca cel mai frecvent loc de manifestare a chistului osos juvenil. În plus, această metodă este adecvată în special atunci când placa de creștere nu este încă închisă. Acesta este de obicei cazul în momentul tratamentului chirurgical al chistului osos minor în copilărie. O altă posibilitate este să eliminați chistul osos de la o anumită dimensiune intraoperator și să-l reumpleți cu material cancellos, care este în mod normal situat în interiorul osului.Aceasta este considerată o procedură relativ sigură care poate preveni o fractură.