hipertrofia

Ce este antrenamentul pentru hipertrofie

Antrenamentul de hipertrofie se antrenează cu scopul de a crește volumul mușchilor. La om, o astfel de creștere nu poate fi obținută prin creșterea numărului de celule (hiperplazie), ci doar prin creșterea dimensiunii celulelor individuale (hipertrofie).

Cum se produce hipertrofia musculară?

La fel ca alte celule, celulele musculare au un stimulent pentru a crește. Acesta poate fi, de exemplu, un mesager de creștere (de exemplu, testosteron) sau stres crescut.
Antrenamentul muscular duce la hipertrofie în două moduri: pe de o parte, este consumată mai multă energie prin stres ridicat decât poate fi furnizată de metabolismul celulei.
Există o lipsă de energie și o creștere a produselor metabolice care se formează sub stres, de exemplu lactatul.
Aceste substanțe declanșează o cale de semnal care extinde în principal elementele responsabile cu furnizarea de energie și permite celulei să ardă mai mult oxigen.
Aceasta crește în principal performanța de rezistență a mușchilor, mai puțin rezistența maximă și secțiunea transversală a mușchilor.

Sarcina mecanică directă joacă un rol mai mare în creșterea secțiunii musculare.
Fibrele musculare sunt conectate între ele prin elemente adezive pentru a împiedica ruperea mușchilor. Dacă aceste elemente adezive sunt puternic utilizate sau chiar rănite (microtraume), se declanșează o cale de semnal care duce la creșterea producției de proteine.
Alte celule (celule satelite) din vecinătatea mușchiului sunt, de asemenea, integrate în fibrele musculare pentru a permite producția mai mare de proteine. Principiul formării hipertrofiei se bazează pe utilizarea acestor mecanisme.
În primul rând, este stabilit un stimul de antrenament care depășește capacitatea de încărcare a mușchilor. Există degenerare, adică o vătămare a mușchilor, urmată de regenerare, în care structurile vătămate sunt reparate.
Stimulul mecanic duce la supracompensare. În această fază, un stimul de formare poate reporni procesul.

Citește și: Construcția musculară - antrenament de forță pentru creșterea mușchilor

Hipertrofia prostatică

Prostata bărbatului este o glandă sub vezica urinară care produce o parte din lichidul spermatic. Nu numai vasele deferentele trec prin prostată, ci și partea inițială a uretrei. Prostata este de asemenea conținută într-o capsulă strânsă. Dacă organul crește în dimensiune, uretra este comprimată, ceea ce face urinarea mai dificilă. Creșterea dimensiunii prostatei apare la aproape toți bărbații cu vârsta înaintată. Celulele prostatei devin atât mai mari (hipertrofie) cât și mai numeroase (hiperplazie). Creșterea dimensiunii prostatei este de obicei menționată în jargonul tehnic ca hiperplazie benignă de prostată (benign înseamnă că este o creștere inofensivă a celulelor - spre deosebire de cancerul de prostată).

Simptomele hipertrofiei prostatei sunt urinarea întârziată, fluxul de urină slăbit, senzația reziduală de urină și nevoia constantă de a urina fără a putea urina corect. Într-un stadiu avansat, vezica nu este complet golită cu riscul de inflamație și, chiar mai târziu, se acumulează urină în rinichi, ceea ce poate duce la leziuni renale și insuficiență renală. (Citiți mai multe despre Simptome de mărire a prostatei)
Hipertrofia prostatică poate fi tratată cu două grupuri diferite de medicamente. Blocantele receptorilor alfa precum tamsulosina relaxează sfincterul vezicii interne și îmbunătățesc simptomele. Inhibitorii 5-reductazei precum finasteridul împiedică prelucrarea hormonului de testosteron și, astfel, slăbesc stimulul de creștere pe care hormonul îl exercită asupra prostatei. La un stadiu avansat, prostata poate fi redusă mecanic prin uretră mecanic sau cu un laser. O altă metodă posibilă de terapie este îndepărtarea chirurgicală a prostatei.

Faceți clic aici pentru articol Terapia măririi prostatei.

Cauzele hipertrofiei

Hipertrofia poate apărea prin diferite mecanisme. Substanțele mesagere (hormoni) pot declanșa hipertrofie. Există o serie de factori de creștere, cum ar fi „hormonul de creștere”, care sunt eliberați în timpul fazelor de creștere din copilărie și duc la creșterea oaselor, mușchilor și a altor organe. Hormonii sexuali duc nu numai la dezvoltarea și creșterea caracteristicilor sexuale primare și secundare, ci și la creșterea mușchilor în cazul hormonilor sexuali masculini. Efectele pe termen lung ale hormonilor sexuali duc la hiperplazie prostatică, care este foarte frecventă la bărbații în vârstă.

Cu toate acestea, hipertrofia poate rezulta și din stimuli metabolici și mecanici. Creșterea stresului mecanic cu deteriorarea celulelor duce la hipertrofia mușchilor, în timp ce exercițiul de rezistență duce la hipertrofia inimii. Cu toate acestea, hipertrofia poate fi și patologică. Unele boli de inimă sunt însoțite de hipertrofie ca compensare, iar hipertrofia excesivă a inimii datorită exercițiilor fizice poate duce, de asemenea, la modificări anormale ale inimii. Un alt exemplu este hipertrofia glandei tiroide în boala Graves, în care glanda tiroidă este puternic stimulată și hipertrofiată de o defecțiune a sistemului imunitar.