ADH

educaţie

Formarea ADH:

ADH, care mai este numit hormon antidiuretic, adiuretină sau vasopresină, este un hormon peptidic.Hormonul este produs împreună cu proteina purtătoare Neurophysin II în nucleele speciale ale hipotalamusului (Nucleus supraopticus, nucleu paraventricularis). Este apoi depozitat în lobul posterior al glandei hipofizare, din care hormonii sunt eliberați în sânge, dacă este necesar. Defalcarea ADH are loc în ficat.
Receptorii V1 și V2 care se potrivesc cu hormonul sunt localizați pe suprafața celulară a celulelor țintă.

regulament

Reglarea ADH:

Cantitatea de hormon ADH este reglată de osmolalitatea serică și tensiunea arterială.
Sub osmolalitate se înțelege cantitatea de particule osmotice eficiente într-un lichid, în acest caz în sânge. Eficient osmotic înseamnă că particulele reacționează conform principiului osmozei, care se înțelege că înseamnă mișcarea particulelor pe o membrană datorită concentrațiilor diferite de pe ambele părți ale membranei. Particulele se mișcă cu scopul de a crea aceeași cantitate de particule pe unitatea de lichid pe fiecare parte (concentrație).
În mod alternativ, dacă membrana este impermeabilă pentru particule, apa curge dintr-o parte în cealaltă pentru diluare, deoarece de obicei membrana permite trecerea acesteia.
O creștere a osmolalității atrage o creștere Distribuție ADH după tine însuți. Osmolalitatea este măsurată prin osmoreceptori, care se găsesc în principal în hipotalamus. În plus, există baroreceptori pentru măsurarea tensiunii arteriale în anumite puncte din vasele mari de sânge - și anume în sinusul carotid și în sinusul aortic. În auriclelor sunt receptori de volum. Aceste două tipuri de receptori fac posibilă reglarea tensiunii arteriale prin eliberarea de ADH cuplată.

funcţie

ADH ca a doua componentă a acestui aspect hormonii acționează asupra vaselor de sânge, metabolismul zahărului prin rinichi pe echilibrul apei și pe glanda pituitară anterioară.
Hormonul indică vasele ADH un efect constrictiv (vasoconstricție), ceea ce duce la o creștere a tensiunii arteriale. În ficat, hormonul forțează golirea depozitelor de zahăr (glicogenoliza) și astfel zahărul este eliberat în sânge. Mai mult funcționează ADH pe sistemul venei portale a ficatului (Sistem vascular) scăderea tensiunii arteriale. În rinichi, acest hormon acționează asupra așa-numitelor conducte colectoare (structuri pentru drenarea urinei) prin creșterea reabsorbției de apă a organismului prin instalarea canalelor de apă (acvaporine) și astfel reducerea excreției de apă prin reducerea cantității de urină. Mai degrabă, urina este mai puțin diluată, astfel încât osmolalitatea crește.
alcool provoacă inhibarea secreției de ADH. Acest lucru duce la efectul diuretic al alcoolului. Fără hormonul ADH, se elimină multă apă sau urină, care este cunoscută sub numele de diureză.